• pentru examenul de admitere la facultatea de drept (multa economie si gramatica, nu istorie;) la care se adauga ultima jumatate de ora din examen in care trebuie sa colorezi cu precizie, minunatele 100 de casute in negru;)
• pentru cei patru ani de facultate, cu multe cursuri, seminarii, practica, profesori, colegi etc.
• pentru fiecare examen in parte avand in vedere volumul impresionat de manuale, la care se adauga toate orele nedormite dinaintea fiecarui examen;
• pentru studiul final, pentru licenta cand nici nu mai stii cate tratate trebuie sa lecturezi (sau cel putin sa le citesti;)
• pentru cele patru ore care ti se par patru minute de la exemenul de licenta, la care bineinteles se adauga si ultima jumatate de ora din examen in care trebuie sa colorezi cu precizie minunatele 100 de casute in negru;), plus orele de asteptare chinuitoare anterioare afisarii rezultatului de la licenta;
• pentru ca atunci cand te vezi deja avocat iti dai seama ca trebuie sa reincepi sa studiezi pentru examenul de intrare in barou si asa se reia ciclul orele nedormite si volumul mare de materie care trebuie acaparat pana la examene;
• pentru emotiile din cele patru zile de examene care par ca nu se mai termina, la care se adauga emotiile anterioare afisarii rezultatelor de admitere in barou;
• pentru fericirea/implinirea imensa pe care o simti cand te vezi ADMIS in baroul visat de tine, implinire care tine doar o perioada scurta de timp deoarece incep toate formalitatile de plata si de inscriere la INPPA;
• pentru cei doi ani de INNPA cu mai putine seminarii practice, dar cu prezenta obligatorie, care bineinteles sunt incununati cu o “runda finala” de examene scrise si orale, cu multe emotii si bucurii mai ales dupa trecerea examenelor orale;
• pentru examenul de definitivat, care ti se pare mai usor decat tot parcursul pana aici, deoarece avem deja reprezentarea ca in curand vom fi avocati definitivi;
• pentru bucuria pe care nu o poti descrie in cuvinte cand te vezi admis la examen, dar si pe site-ul Baroului in lista avocatilor definitivi (bucurie care tine tot o perioada scurta pentru ca atunci inca nu stim ce inseamna sa fii cu adevarat avocat practicant);
• pentru multele interviuri, cautari de case de avocatura la care visam ca vom lucra;
• pentru ca atunci cand ne-am gasit locul “perfect” de munca, realizam ca ce am invatat in facultate nu e suficient pentru a te ajuta si in practica, mai ales daca iti alegi sa fii avocant pledant;
• pentru fiecare ora de munca la o cerere de chemare in judecata, intampinare, opinie juridica etc. la care se adauga orele de studiu a doctrinei si a practicii jurisprudentiale;
• pentru fiecare noapte aproape alba cand trebuie sa ajungi in alt capat al tarii pentru ca la ora 8 ai termen in dosarul clientului tau, dar pana la urma fiecare delegatie are farmecul ei;
• pentru fiecare emotie constructiva din pleadoriile tale in orice instanta de judecata, pentru ca credem cu tarie in sustinerile noastre si in legile aplicabile in speta respectiva;
• pentru fiecare sentiment de satisfactie/tristete atunci cand ai vazut afisata pe portal.just solutia de admitere/respingere din dosarele clientilor tai;
• pentru fiecare felicitare din partea sefului tau sau a clientilor tai, impartasita cu familia si prietenii tai;
• pentru ca dupa o pleadorie reusita multi justitiabili sau chiar alti colegi avocati din sala de judecata iti cer cartea de vizita;
• pentru fiecare nou dosar care iti trezeste “pulsul” si te antreneaza pentru un nou caz pentru care poti faci o speta care sa fie peste ani “practica judiciara” ………

Spunem de “n” ori ca e greu sa fii avocat, dar de fapt nu e nici greu, nu e nici usor, e doar FRUMOS, cu bune si cu rele, ca orice profesie, daca iti place cu adevarat ceea ce faci!