Răspunderea penală în dreptul mediului are o importanță deosebită pentru protejarea lumii înconjurătoare, iar aspectele legate de acest subiect trebuie valorificate, puse în practică cu maximă conștientizare și îmbunătățite permanent, deoarece obiectul dreptului mediului îl constituie o categorie distinctă de relații sociale care iau naștere în procesul de conservare, dezvoltare și protecție a mediului.

Dreptul mediului se poate defini ca un ansamblu complex al normelor juridice care reglementează relațiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor față de mediu, ca element vital și suport al vieții, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale și culturale a componentelor sale, naturale și artificiale, precum și relațiile legate de protecția, conservarea și dezvoltarea durabilă.

Dreptul mediului este un drept de sine stătător, acesta apărând și dezvoltându-se datorită sarcinilor imediate, de perspectivă, încredințate de societate, în funcție de nevoile de protecție a diferitelor elemente ale mediului, amenințate de creșterea explozivă a populației. Aceasta a antrenat o serie de efecte negative asupra mediului: dezvoltarea și diversificarea industrializării, extinderea urbanizării, atât prin sporirea numărului de orașe, cât și prin creșterea suprafeței celor existente, dezvoltarea agriculturii, mai ales a celei puternic chimizată, creșterea circulației rutiere, aeriene și navale.

Infracțiunile de mediu au fost definite ca fiind „acele fapte periculoase prin săvârșirea cărora se aduc atingeri relațiilor sociale a căror ocrotire este condiționată de apărarea factorilor naturali și artificiali ai mediului, atingeri care se concretizează din punct de vedere al consecințelor printr-o pagubă produsă persoanelor fizice și juridice care ii administrează, prin punerea în pericol a sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor sau prin producerea de pagube economiei naționale”.

Pentru a angaja răspunderea penală, abaterea trebuie să aibă un grad de pericol social ridicat și să reprezinte o serioasă amenințare a resurselor naturale ori chiar să amenințe viață și sănătatea oamenilor și calitatea mediului înconjurător.

Ordonanța de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului prevede și sancționează o serie de fapte considerate infracțiuni, dacă au fost în măsură să pună în pericol viață sau sănătatea umană, animală sau vegetală, pentru care pedeapsa prevăzută este închisoarea și/sau amendă penală, după caz:

• art. 98 alin (2), constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă „poluarea prin evacuarea, în atmosferă sau pe sol, a unor deşeuri ori substanţe periculoase; producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană; continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau a autorizaţiei, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu; importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate; omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major de către persoane ce au în atribuţii această obligaţie; producerea, livrarea sau utilizarea îngrăşămintelor chimice, precum şi a oricăror produse de protecţie a plantelor neautorizate, pentru culturi destinate comercializării; nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice”;
• art. 98 alin (3), constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală „nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate; producerea sau importul în scopul introducerii pe piaţă, precum şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură în scopul eliminării acestora; transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare; desfăşurarea de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita şi a obţine acordul de import/export sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice; cultivarea plantelor superioare modificate genetic în vederea testării sau în scop comercial, fără înregistrarea prevăzută de lege”;
• art. 98 alin (4), constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani „provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare ori neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale ori provocarea, cu ştiinţă, de poluare, prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct ori de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substanţe ori deşeuri periculoase”;
• art. 98 alin (5) cele mai grave infractiuni constau în „continuarea activităţii care a cauzat poluarea după dispunerea încetării acestei activităţi; neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri; refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă; refuzul controlului la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sau introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante și animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului”.

Dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului, în materie infracțională, se completează cu cele cuprinse în legile speciale referitoare la procedura de reglementare, protecția atmosferei, a apei, a solului și a subsolului, protecția biodiversității, a ecosistemelor terestre și acvatice etc.

Codul Penal al României prevede la art. 356 pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă pentru infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor. Totodată, la art. 355 este prevăzută pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspandirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor.

Așadar, marea majoritate a infracţiunilor prevăzute în legea mediului implică continuarea activităţii după suspendarea acordului sau autorizaţiei de mediu, eliberarea acordului sau autorizaţiei de mediu fără documentaţia obligatorie, incinerarea deşeurilor periculoase, continuarea activităţii după dispunerea sistării acesteia.

Pornind de la particularitățile elementelor lor constitutive, infracțiunile ecologice pot fi clasificate astfel:

• din punct de vedere al subiectului: infracțiuni cu subiect simplu și infracțiuni cu subiect calificat- atunci când agentul infractor a avut o anumită calitate privind protecția mediului și anumite obligații ecologice de îndeplinit, pe care le-a încălcat;
• sub aspectul laturii subiective, infracțiunile ecologice pot fi comise din intenție sau din culpă. Intenția poate fi și specială, vizând în mod nemijlocit distrugerea sau alterarea unor elemente ale mediului sau a mediului în ansamblu;
• din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunile ecologice, în marea lor majoritate, au la origine acțiuni poluante sau acțiuni nepoluate de natură fizică, care distrug ecosistemele, îndeosebi cele naturale;
• sub raportul obiectului, infracțiunile ecologice se pot subclasifica, în funcție de nivele protejate în: nivelul mediului vizat de acțiunea sau inacțiunea infracțională; nivelul florei și faunei specifice fiecăruia din aceste medii.

Răspunderea penală în dreptul mediului, comportă, de asemenea, unele particularități față de răspunderea penală clasică:

• o primă particularitate are în vedere natura obiectului ocrotit de lege care, sper deosebire de răspunderea tradițională, ocrotește viața și sănătatea ființelor vii și a elementelor de mediu (apă, aer, sol, subsol, păduri etc.), interesul fiind cu preponderență colectiv;
• pentru angajarea răspunderii penale, faptele incriminate ca infracțiuni trebuie săvârșite cu vinovăție, iar în ce privește infracțiunile de mediu (în principal infracțiunile de poluare), forma de vinovăție cu care sunt săvârșite majoritatea infracțiunilor este culpa, sub toate modalitățile ei, deoarece este puțin probabil ca cel care comite fapta să acționeze cu scopul de a vătăma vreun element component al acestuia;
• in ceea ce privește gradul de pericol social deosebit care conferă caracterul penal al faptei, acesta trebuie să exprime, pentru toate infracțiunile de mediu, o serioasă amenințare pentru sănătatea umană, animală sau vegetală;
• legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, în principal la infracțiunile de poluare, este dificil de stabilit în situația inexistenței unor mijloace și dotări speciale de probă.

In concluzie, dreptul mediului reprezintă un ansamblu complex al normelor juridice care reglementează relațiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor față de mediu. De asemenea, specificul obiectului reglementării juridice constă în legătura directă a relațiilor sociale reglementate de normele dreptului mediului cu protecția mediului. Astfel, dreptul mediului reprezintă o ramură distinctă în cadrul sistemului juridic, care cuprinde norme ce reglementează o categorie complexă de relații interumane, născută în procesul utilizării, conservării și dezvoltării mediului și a componentelor sale.

Așadar sa avem grija de mediul inconjurator pentru ca fiecare actiune a noastra in parte de protectie pentru mediu conteaza 😉

https://www.juridice.ro/805068/raspunderea-penala-in-dreptul-mediului.html