Deoarece zborul pentru o distanta de aproximativ 1333 km a avut loc cu o întârziere mai mare de 3 ore, conform Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului reclamanta a trimis pârâtei notificări în vederea soluționării amiabile a cauzei și, desi a existat un răspuns favorabil, cu toate acestea nu i-a fost achitată suma solicitată cu titlu de compensație, motiv pentru care s-a adresat instantei de judecata.

Instanța de judecată a reținut faptul că, potrivit art. 6 si art. 7 din Regulamentul mai sus indicat, pasagerii au dreptul la o compensație de 250 euro pentru zborurile de 1500 km sau mai puțin.

Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretat în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensaţie şi pot astfel invoca dreptul la compensaţie prevăzut la articolul 7 din acest regulament atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de operatorul de transport aerian.

Cu toate acestea, o asemenea întârziere nu dă naştere unui drept la compensaţie în favoarea pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.

De asemenea, instanța de judecata a avut în vedere cele statuate de C.J.U.E. în Hotărârea din 19.11.2009 pronunţată în cauzele cauzele conexate C-402/07 şi C-432/07 Sturgeon împotriva Condor Flugdienst GmbH (C-402/07) şi Stefan Böck, Cornelia Lepuschitz împotriva Air France SA: „prejudiciile suferite de pasagerii aerieni în cazul anulării sau al întârzierii prelungite sunt similare, pasagerii zborurilor întârziate nu pot fi trataţi diferit de cei ai zborurilor anulate fără a se aduce atingere principiului egalităţii de tratament.”

In final instanţa de judecata a reţinut că operatorul de transport nu a depus un răspuns faţă de pretenţiile reclamantei, nu a transmis nicio dovadă la dosar de natură să infirme situaţia de fapt rezultând din înscrisurile depuse in probatiune la dosar, motiv pentru care a admis cererea de angajare a răspunderii civile contractuale, a obligat pârâta la plata echivalentului sumei de 250 euro cu titlu de despăgubiri și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume până la data plății efective a sumei, dar si plata onorariului de avocat.

http://www.rolii.ro/hotarari/61b5676ae49009b42100003f